|
GEOGRAFII IMAGINARE
GEOGRAFII IMAGINARE
Nevoia de a sti ce se afla dincolo de orizont constituie un imperativ aproape biologic al fiintei umane, la fel ca nevoia de a configura intr-un mod inteligibil necunoscutul. Fiecare nou pas spre cunoastere dezvaluie zone tot mai vaste de explorat. Inceputul explorari, intai imaginare, l-a facut omenirea in cele mai indepartate timpuri, conferind cosmosului infatisari mitice.
Un prim pas a fost incercarea de a defini spatiul inconjurator si de a "spatializa" necunoscutul, misterul cotidian. Pornind de la ideea ca exista doua lumi paralele(celes-
ta si terestra) sau, pentru simetrie, trei(celesta, terestra si subterana), oamenii au propus configuratii si istorii propri fiecareia, in conformitate cu miturile ce populau zonele obscure ale existentei si cosmosului.
Geografia terestra a gravitat multa vreme, la cel mai vechi popoare, in jurul notiunilor de munte si insula sacra, plutind pe noianul apelor primordiale. Pamantul era imaginat ca o insula in centru caruia se afla muntele unde salasluieste(in varf sau in pantecele lui) divinitatea protectoare. Dar, cum la inceputuri se socotea ca moartea reprezenta o prelungire a vietii terestre, s-a stabilit cu minutie o topografie a "taramului celuilalt", a infernului (la romani, adjectivul inferus desemneaza ceea ce se afla intr-o regiune de jos, iar inferi sunt "cei de sub pamant" ), mult mai interesant-ca etapa inevitabila in existenta-decat cerul zeilor. Geografia propusa de greci poate fi socotita prototipul acestei lumi-un regat subteran, delimitat de Styx si Acheron si guvernat de Hades (Pluto) si Persefona (Proserpina). Aici se afla judecatorii absoluti, Minos Eak si Rhadamante, a caror sentinta era irevocabila; ei despart definitiv binele de rau. Judecata postuma figureaza si pe mormintele egiptene din Valea Regilor. Tot in infern salasluiesc Eriniile (Furiile la romani), care pedepsesc pacatele majore si diverse personaje condamnate la chinuri vesnice prin pedepse exemplare( Sisif, Tantal etc.). Tot aici se inalta o "inchisoare" cu ziduri inaccesibile:Tartarul. Sufletele mortilor ajung in lacasul umbrelor purtate de luntrasul Charon. Cei buni, dupa judecata, se duc spre desfatari vesnice, in Campiile Elizee.
Cu vremea, insa, s-au ivit doua intrebari care au dus la modoficari ale geografiei mitice:
cum pot cobori sub pamant sufletele celor buni, care sunt mai usoare decat trupul? Asa incat Campiile Elizee au fost mutate intai dincolo de Coloanele lui Hercule(in oceanul Atlantic) sau in cer. Adoua intrebare:daca Tartarul se afla sub pamantul limitat ca intindere, cum poate el cuprinde multimea oamenilor care au trait de la inceputurile timpurilor? Si atunci Tartarul de foc a fost mutat undeva in sud, in africa (Cicero, Seneca, Plutarch), mai ales ca minerii care sapau in adancurile pamantului n-au dat niciodata de regiunile infernale (Plinius cel Batran).
"Harti" ale regatului umbrelor ne-au ramas de la Homer, Vergilius, de pe pietrele funerare romane si sarcofagele egiptene. Infernul nu era conceput ca o metafora, ci ca o vasta regiune strabatuta de fluvii, cu insule, munti si vegetatie, cu locuri speciale pentru torturi vesnice, cu palate si fortarete. Topografia infra-terestra traditonala cea mai amanuntita integrand toate conceptiile medievale asupra ei, ne-a lasat-o Dante. Iar in basmele noastre, taramul celalat, populat de personaje fabuloase este o replica exacta a lumii acesteia, cu exceptia luminii; lipsit de soare si luna, el zace permanent intr-o semiobscuritate dubioasa.
Astfel se adevereste ca uneori mai seducatoare decat insasi cunoasterea e impresia de a cunoaste...
|
|
GEOGRAFIA FABULOSULUI ARAB
Intr-un vast imperiu si cu legaturi comerciale ajunse pana la Oceanul indian, arabii au o viziune a lumii mult mai ampla decat europenii inchistati in dogme sau chinezi separati de restul lumii prin uriase deserturi. Arabii au inteligenta de a folosi si cunostintele geografice ale anthicitati greco-latine. Ideea imensitatii lumii-decurgand fireste si din realitatea imensitati imperiului lor-este deosebit de pregnanta in geografia araba. Dar, pana la relatarile demne de crezare ale calatorilor geografi ( Ibn Khurradadh beh, initiatorul geografiei arabe in secolul 9, e.t.c.), dominanta ramane o geografie fabuloasa. In a trei sute saizeci si doua noapte si in urmatoarea, Seherezada spune povestea unui tanar, Belukia, ajuns la "capatul pamantului" la regele ginnilor, Sakhr, care ii dezvaluie secretul geografiei terestre: "Am sa-ti infatisez cate ceva despre istoria si obarsia noastra pentru ca, atunci cand te vei intoarce printre fii oamenilor, sa poti povesti lumilor adevarul despre aceste taine inca tulburi pentru ele." Intai,o geografie infernala-focul vesnic inchis intr-o sfera inconjurata de alte sapte sfere, fiecare destinata chinurilor vesnice ale unor pacatosi. In catul al treilea stau inchisi Gog si Magog, iar in al patrulea sade Eblis, capetenia ingerilor razvratiti "care nu au voit sa i se supuna lui Adam si sa i se inchine". Apoi geografia terestra: "Acum, o, Belukia, pentru ca la intoarcerea ta printre fii oamenilor invatatura sa-ti fie desavarsita, afla ca pamantul pe care il locuim noi este racorit pururea de zapezile de pe muntele Caucaz, care il inconjoara ca o cingatoare. Fara de aceasta, pamantul nostru ar fi de nelocuit din pricina focului de dedesupt. Si el, la randu-i, este alcatuit din sapte caturi ce se sprijina pe umerii unui ginn daruit cu o putere nemaipomenita. Ginnul acela sta in picioare pe o stanca ce se sprijina pe spinarea unui taur; taurul sade pe un peste urias, iar pestele inoata in apele Marii Vesniciei.
Marea Vesniciei are ca prud catul de sus al iadului care, cu cele sapte taramuri ale lui, este cuprins in gura unei dihanii de sarpe ce va ramane nemiscat pana la ziua Judecatii. Atunci sarpele acela are sa verse din gura lui iadul si tot ce se afla in iad..."
In taramul Negurilor se afla un izvor al vieti vesnice, pazit de strajerul Khizr. "El, preacinstitul Khizr, potriveste anotimpurile, imbraca pomii in cununile lor verzi, face sa sopteasca apele curgatoare, asterne covorul inverzit peste pajisti si invelit in mantia-i verde, in fiecare seara si in fiecare dimineata, amesteca dibaci vopselile usoare cu care coloreaza cerurile in zori de zi si scapatat de soare."
"Iata, o, Belukia, repede si pe scurt povestita, istoria noastra, precum si zamislirea globului..."
|
|
GEOGRAFIA CHINEZA
Fara ajutorul lui Eratosthene si Hipparc, chinezii au elaborat si ei un sistem de coordonate pentru suprafata terestra. Dar cartografia lor s-a referit vreme indelungata doar la un Pamant plat. Inca de la inceputul epocii Ch'in (221-207 i.e.n.) gasim numeroase referiri la harti si la folosirea lor. China, unificata in 221 i.e.n., avea un enorm aparat de functionari care trebuiau sa cunoasca fizionomia si limitele intinselor lor teritorii. Intre 1120 si 256 i.e.n. fiecare guvernator general afost obligat sa realizeze harta regiunii conduse de el. sub dinastia Han (202 i.e.n.-220 e.n.) harta a devenit deja un instrument indispensabil in mentinerea imperiului.
Ptolomeu abia isi efectua lucrarile cand Tchang Heng (78-139 e.n.) inserase cerul si pamantul intr-o retea de coordonate si pe baza lor, procedase la calcule. doua secole mai tarziu, Phei Hsui (Ptolomeul Chinei), numit in 267 ministru al lucrarilor publice, a aplicat aceste tehnici realizand o harta a Chinei in 18 foi. "Daca principiul grilei e aplicat cum se cuvine, ce e drept si ce e curb, ce e apropiat si ce e indepartat nu ne pot ascunde forma lor".
In 801, sub dinastia Tang, cartograful imperial a facut o harta a imperiului de zece metri pe unsprezece. De altfel, hartile ajunsera in asemenea voga, incat putea fi gasite pana si in baile imperiale. Din epoca Sung (960-12790 nordul incepe sa se plaseze in partea superioara a hartilor.
Unificare Asiei de catre mongoli sub Gengis-han si Kubilai-han, in secolul 13, a furnizat cartografilor imperiali o multime de date noi. Pe hartile lor grila e tot mai prezenta. A rezultat o cartografie de tip nou, numita "mongola". Harta devenise o simpla grila, fara configurarea formelor pamantului, dar cu inscriptii ale numelor de locuri si triburi amplasate corect.
|
|
|
|
|
|
"cuvintele-terra incognita-pamant necunoscut-sunt de departe cele mai ademenitoare scrise vreodata pe harta cunoasterii umane.' (Daniel Boorstin, 1987)
|
|
"omul de geniu nu se insala. Erorile lui sunt voluntare si deschid larg protile descoperirii."(James Joyce, Ulysee,1922)
|
|
|
